După vreo șapte ore de holbat tâmp la televizor, am ieșit în balcon la o țigară. M-a lovit liniștea orașului mic, deranjată doar de lătratul câinilor și trilurile păsărilor nocturne. Și-odată cu acestea, conștientizarea unei latențe mentale de care uitasem cu desăvârșire…moment în care mi-am lăsat țigara fumegând, și-am fugit să ucid satana vorbitoare cu butonul roșu.
Se pare că tot progresul ăsta tehnologic are anumite efecte. Știm cu toții despre ce-i vorba, doar că nu prea aud vorbindu-se despre asta. Toată lumea se plânge de stadiul avansat de descompunere morală de care suferă civilizația noastră. Tineretul e arătat cu degetul pentru lipsa unei viziuni mai coerente, pentru rătăcirile superficiale pe care și le-asumă cu atâta nonșalanță…
Inductiv vorbind, ne îndreptăm spre vremuri de restriște, asta în cazul în care, doamne ferește, n-o să ne lovească vreo nenorocire care să ne oblige să ne schimbăm prioritățile.